Firul epic al poveștii acestor picturi este halucinant. Ele au sfârșit probabil în gura sobei, arse de Olga Dogaru, mama unuia dintre protagoniști, în momentul în care aceștia au devenit inculpați iar dânsa a crezut că arderea tablourilor va distruge probele și deci îi va salva. Ulterior ea și-a schimbat declarația, susținând că de fapt nu a ars acele pânze. Poate are ceva de-a face cu faptul că acuzația ce i s-a adus (distrugere calificată cu consecințe deosebit de grave), dacă se probează, îi asigură un loc plăcut și răcoros pentru următorii 10-20 de ani. Nu, nu în Paradis.
Cazul în sine este dramatic și cu consecințe deosebit de grave, nu doar pentru patrimoniul cultural mondial. Unde trebuie să recunoaștem cu tristețe că o mică găinărie poate rezulta în pierderea unor capodopere. E greu de conceput cum un om meschin, cu interese mărunte, fură niște creații artistice unice sperând să se căpătuiască de pe urma lor iar apoi le distruge pentru a nu fi prins, punând capăt astfel unor lucruri care nu pot fi nici măcar echivalate în bani.
Dincolo de asta, Olga Dogaru ne este în acest moment purtător de cuvânt. Cazul ei este prezent în presa internațională, unul dintre articole ajungând zilele acestea pe prima pagină din Digg. Ce-i mai bună decât perspectiva faptului că ești un necunoscut? Aceea în care toată lumea te știe de hoț și distrugător de obiecte de artă. Din păcate.
Comentează primul